Valurile

În miezul nopţii-i sufocat
De sângele ce-a destrămat
Tăcerea.
Făcuse rău, primise bine,
Smulsese lacrimi şi suspine
Ce au rămas ca o părere
De rău în ochii ei.
Ochi mari şi verzi
Spălaţi cu lacrimi
Privit-au cerul într-o noapte
Şi au iertat durerea toată,
Şi marea s-a-mblânzit deodată,
Iar din larg valurile zbuciumate
Au mângâiat nisipul de pe coaste
În miezul nopţii.