Stupul

E ceaţă-afară şi mi-e frig,

Iar toamna trece pustiind

Viaţa.

E cald în casă.

E cald şi simt cum mâna se dezgheaţă

Redându-i sângelui

Viaţă.

Iar plouă; plouă şi e bine

Şi viaţă e în stupul de albine,

Şi-n ale cârtiţelor muşuroaie

Apa pătrunde în şiroaie.

Un soare scânceşte printre nori

Şi varsă pe pământul ud fiori,

Fiori de caldă bucurie,

Fiori ce sufletu-mi îmbie,

Fiori ce usc-uşor pământul

Ajutate şi de vântul

Care tocmai a-nceput

Năprasnic.

Soarele s-ascunde ruşinat

De vântul ce l-a alungat

Şi-afară a-nceput

Furtuna.

Dar stau în casă şi e bine

Şi mă gândesc la stupul de albine

Şi la-ale cârtitelor muşuroaie,

Căci apa curge în şiroaie.