E ceaţă-afară şi mi-e frig,
Iar toamna trece pustiind
Viaţa.
E cald în casă.
E cald şi simt cum mâna se
dezgheaţă
Redându-i sângelui
Viaţă.
Iar plouă; plouă şi e bine
Şi viaţă e în stupul de
albine,
Şi-n ale cârtiţelor
muşuroaie
Apa pătrunde în şiroaie.
Un soare scânceşte printre
nori
Şi varsă pe pământul ud
fiori,
Fiori de caldă bucurie,
Fiori ce sufletu-mi îmbie,
Fiori ce usc-uşor pământul
Ajutate şi de vântul
Care tocmai a-nceput
Năprasnic.
Soarele s-ascunde ruşinat
De vântul ce l-a alungat
Şi-afară a-nceput
Furtuna.
Dar stau în casă şi e bine
Şi mă gândesc la stupul de
albine
Şi la-ale cârtitelor
muşuroaie,
Căci apa curge în şiroaie.
